Vegetațiile adenoide, cunoscute popular sub numele de „polipi nazali”, fac referire la țesutul limfoid situat în rinofaringe – în spatele nasului. Acest tip de țesut, indiferent de localizarea lui, are un dublu rol de protecție: este o barieră mecanică împotriva microorganismelor – fie ca vorbim de virusuri, bacterii sau factori alergeni, dar și rol în producerea anticorpilor. Ca urmare a unor infecții repetate la nivelul tractului respirator superior, țesutul limfoid se inflamează și/sau hipertrofiază (se măresc în volum) și încep să provoace simptomatologie pe care copii o resimt cu ușurință (adenoidită).

Toți copiii au polipi!
Țesutul limfoid retrofaringian există încă de la naștere, acesta fiind de mici dimensiuni. În primii ani de viață și până la vârsta pubertății, țesutul limfoid se mărește în volum – creșterea variază de la un copil la altul, ca mai apoi să regreseze o data cu dezvoltarea imunității. Dacă in primele luni de viață organismul este imunizat pasiv de către anticorpii materniali, începând cu vârsta de 6-8 luni aceștia scad, organismul copilului începe producția proprie de anticorpi iar in funcție de dezvoltarea acestora, copilul este susceptibil sau nu la dezvoltarea adenoiditei.

În funcție de cât de des este expus la invazia microbiană, țesutul limfoid își mărește volumul mai mult sau mai puțin, provocând obstrucție nazală parțială sau totală – determinând astfel apariția simptomatologiei de adenoidită.

Diagnosticarea adenoiditei
Diagnosticul de adenoidită se pune în urma unui consult de specialitate ORL complet, cu examinarea atentă a nasului și urechii. Se va efectua o fibroscopie nazală în urma căreia se stabilește gradul de obstruție dar și conduita terapeutică. În funcție de situație, se pot recomanda investigații suplimentare cu ajutorul impedancemetrului (pentru a analiza buna funcționare a urechii medii) și a audiometrului (pentru a analiza calitatea auzului) dar si anumite analize de laborator.

Simptomele și tratamentul adenoiditei
Există doua forme de adenoidită: adenoidită acută și adenoidită cronică.

Adenoidita acută este caracterizată prin inflamarea vegetațiilor adenoide și se manifestă astfel:

• obstrucție nazală bilaterală totală sau parțială;
• urechi înfundate;
• tuse productivă;
• rinoree sero-mucoasă sau muco-purulentă persistentă;
• disfagie (dureri la înghițire);
• mărirea în dimensiuni a ganglionilor latero-cervicali;
• sindrom febril;
• cefalee.

În cazul acestui tip de adenoidită, tratamentul este mai mult bazat pe medicamente simptomatice – antiinflamatoare, decongestionante nazale, antialergice și aerosoli. Administrarea medicamentelor antibiotice se face numai în cazul în care există secreții muco-purulente (se recomandă efectuarea unui exudat nazal) sau atunci când copilul, în urma unui episod de răceală, prezintă sindrom febril și acuză dureri de urechi – ceea ce înseamna că adenoidita acută s-a complicat cu o otită medie.

Este bine să discutați cu medicul specialist ORL sau pediatru înainte de a administra antibiotice!

Adenoidita cronică este caracterizată prin hipertrofia vegetațiilor adenoide și se manifestă astfel:

• respirație îngreunată datorită obstrucției nazale bilaterale (parțială sau totală);
• respirația orală;
• față palidă;
• sforăitul nocturn;
• vocea nazonată;
• somn agitat;
• implantare defectuoasă a dinților;
• respirație urât mirositoare;
• apariția cearcănelor.

Deasemenea, copilul poate prezenta oboseală dimineața chiar dacă acesta a dormit suficient, are tulburări de comportament, este irascibil, chiar agresiv, are o atenție deficitară și se plânge deseori de dureri de cap.

În cazul adenoiditei cronice, tratamentul de elecție este cel chirurgical și presupune îndepărtarea vegetațiilor adenoide. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată prin mai multe metode, se poate efectua la orice vârstă și are ca scop permeabilizarea culoarului respirator și a comunicării dintre nas și ureche.

Intervenția chirurgicală de îndepărtare a țesutului adenoidian hipertrofiat are numeroase beneficii pentru copii, printre ele numărându-se dezvoltarea și creșterea armonioasă, evitarea apariției faciesului adenoidian, dezvoltarea corectă a dentiției și evitarea tratamentelor stomatologice-ortodontice, dezvoltarea corectă a limbajului.

Recomandări
◉În momentul în care copilul dumneavoastră are mai multe episoade de răceală, tratați-le corect și cereți ajutorul medicului specialist ORL sau pediatru dacă este nevoie.

◉Dacă frecvența episoadelor de răceală este mare, se recomandată consultul periodic de rutină la medicul specialist ORL.

◉Tratați alergiile și evitați pe cât posibil expunerea la alergeni.

◉Evitați să fumați în apropierea copilului.

◉Intervenția chirurgicală nu este de rutină dar este recomandată acolo unde situația o impune. Dacă tratamentele medicamentoase nu dau rezultate , gradul de obstrucție nazală depășește 70% din cavum iar episoadele de răceală sunt multiple și se complică frecvent cu otită (mai mult de 3-5 episoade pe an), nu ezitați să apelați la tratamentul chirurgical.